De ce mi-a plăcut mereu să am animale de companie

M-am născut la oraș și tot acolo am crescut în, aș putea spune, cam cea mai importantă perioadă a copilăriei mele adică perioada în care mi-am format modul de gândire, o oarecare parte din mentalitatea pe care o am astăzi și am trăit cele mai importante lucruri pentru un copil. În oraș mi-am făcut primii prieteni, în oraș am plâns prima oară la grădiniță că nu-mi convenea să stau fără părinți iar exemplele pot continua însă toți ați fost copii deci le cunoașteți.

Pe la 10 ani părinții mei din nu mai știu ce motive au ales să cumpere o casă la țară – 20 km de cel mai apropiat oraș – și să ne mutăm acolo. Vă dați seama că mi-a fost foarte greu să-mi părăsesc mediul meu în care mă obișnuisem însă cu timpul m-am acomodat. Am fost un copil destul de arogant de când mă știu și vreo 4 ani n-am avut nicio treabă cu oamenii de la țară. Nu aveam prieteni, nu cunoșteam pe nimeni ci doar eram copilul ăla ciudat venit de la oraș.

Trecând și la subiectul propriu-zis al acestui articol, ajungând la țară am luat cumva și câteva animale atât care să ne ajute să ne hrănim ci și de companie (câini). Îmi aduc aminte vag că mai avusesem câțiva cățeluși și când eram mic însă nu contează prea mult dacă nu am amintiri clare din perioada aceea a vieții mele. Așadar când m-am mutat la țară și am cunoscut cu adevărat animalele am început să realizez cât de interesant e să ai animale de companie. Mereu când eram stresat doar mă jucam 10 minute cu câinii și eram ca nou – pur și simplu aveam un vibe plăcut de la ei.

Recunosc, la oraș (mai ales dacă stai la bloc) e destul de greu să ai câini sau pisici datorită spațiului mic, mizeriei pe care o fac și alte d-astea însă dacă locuiești la țară și încă nu ai măcar un câine care să-i dea viață ogradei tale atunci ar cam fi momentul să-ți iei unul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *