De ce mi-a plăcut mereu ”să știu totul”

Țin de la început să zic că nu am avut niciodată note prea mari la școală iar expresia ”să știu totul”, din titlu, nu se referă la înmagazinarea în mintea mea a tone de formule matematice, chimice, funcții sintactice sau date istorice ci la pasiunea mea de a afla cât mai multe detalii despre lucrurile care îmi aduc fericire sau mă deranjează. Ideea e că nu-mi plăcea să trăiesc în minciună, dacă e potrivit termenul, drept urmare dezamăgirea supremă și zilele de supărare pe care le-am avut pe la 7 ani când am aflat că Mos Crăciun nu există. 🙂

Când mi se întâmplă destul de des un lucru, fie el bun sau rău, fac tot posibilul să aflu cauza acestuia și cât mai multe alte informații. Ca să vă dau un exemplu concret pentru a nu da impresia că vorbesc din cărți, când eram mai mic aveam o frică foarte ridicată de paranormal, fantome, demoni, întuneric și alți astfel de factori. După ce am încercat nenumărate metode să scap de asta, dar fără succes, părinții și oamenii din jurul meu mi-au tot propus să las totul baltă, să nu mai bag lucrurile în seamă și să nu-mi mai pese. Ideea e că eu nu mă puteam împăca cu asta și, din moment ce fenomenele astea mă deranjau, nu puteam să stau liniștit. Așadar am continuat să citesc și să experimentez asta cât mai mult până în momentul în care am înțeles pe deplin ceea ce mi se întâmpla. Abia când mi-am conștientizat frica am reușit să o elimin complet din viața mea, nimicind-o cu dragoste.

Vă recomand să fiți cât mai curioși, să cercetați cât mai mult, să nu abandonați imediat atunci când aveți nevoie de o informație dar nu o găsiți ci să faceți tot posibilul să înțelegeți pe deplin ceea ce vi se întâmplă.

One Reply to “De ce mi-a plăcut mereu ”să știu totul””

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *