Nu judeca un om doar după o întâmplare pe care și-o povestește

Eu sunt un om destul de sceptic, indiferent despre ce am vorbi, și extrem de rațional. Adică merg în 99,99% din cazuri pe premiza: nu cred până nu văd. Și da, fac asta indiferent dacă cineva-mi povestește o acțiune bună sau rea.

În trecut, dacă nu-mi plăcea ce auzeam, îmi părea ireal la prima vedere sau nu mai trăisem niciodată așa ceva, pur și simplu îi spuneam persoanei respective să mă lase în pace că e nebună și are nevoie de îngrijiri medicale. Au fost cazuri în care într-adevăr erau minciuni dar și cazuri reale unde acei oameni chiar aveau nevoie de ajutor dar am preferat să nu-i cred, ținându-mă de premiza mea.

După ce am trăit, de-a lungul timpului, unele dintre întâmplările pe care mi le povestiseră unele persoane cu ceva timp în urmă am ajuns la o înțelegere, și-anume am învățat să nu mai consider oamenii drept nebuni sau ciudați doar după un simplu lucru pe care mi-l povestesc dar nici să nu-i cred ci pur și simplu să iau totul ca pe o curiozitate. Le spun că da, e ok însă n-am cum să știu dacă e într-adevăr ceva real sau doar o invenție dacă eu nu am trăit asta. Dacă peste ceva timp mi se întâmpla și mie același lucru atunci le confirmam că am trăit și eu același lucru și că e adevărat ce mi-au povestit.

Sfatul meu e să fiți sceptici și raționali însă totodată să luați totul ca pe o curiozitate și nu să judecați o persoană doar după o întâmplare pe care vi-o povestește. Într-adevăr există posibilitatea să fie ceva fals sau să fie adevărat însă asta o știe numai cel ce v-a povestit. Atâta timp cât luați totul ca pe o simplă curiozitate și nici nu-l credeți dar nici nu-l blamați că ar fi un mincinos, n-are ce să fie rău.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *